BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Thursday, July 11, 2019

File de jurnal

E vară, și mi-e frig.


În perioada asta scriu mai des.


Ba chiar am început să scriu și poezii. 


Mă regăsesc adesea oprind pe dreapta, numai ca să pot privi peisajul ce se descrie sub ochii mei. Sau seara, zăbovind vreme de câteva clipe, pe drumul spre mașină, numai ca să simt aerul cum îmi trece printre degete, în timp ce ascult dansul frunzelor.

Uneori, când este lună plină, ea bate exact pe capul meu, culcat greoi pe pernă. Am încetat să-i mai doresc plecarea. Am primit un soi de eliberare când am realizat cât de mult avem, defapt, în comun.

Și ea este singură. Și rece, în lumea ei. Și ea este încălzită numai de soare. Luminată doar de el. Și ea are o latură ce mereu rămâne ascunsă. Și ea și-ar dori să fie altfel... Să îmbrățișeze stelele nopții, să o sărute soarele, să se poată apropia de el..un metru, un kilometru, o secundă lumină.


Stelele rămân, însă, netulburate în ignoranța lor. Iar soarele are și pe alții de luminat...


Și iată luna noastră....destinată să graviteze în jurul unui pământ..ce gravitează în jurul soarelui. Iubirea ei, cea neîmpărtășită, veșnic sub privirea sa. Mereu atât de aproape....și totuși..atât de departe.
Niciodată al ei.

E vară, și e rece.

Vara asta soarele este prea departe.

Când eram mic
Îmi doream să fiu dirijor.
Să controlez muzica, elegant, dintr-o baghetă.
Dar am ajuns scriitor.
E și ăsta un fel de "controlor"


Tuesday, June 25, 2019

Vară cu ploi

Astăzi îngropăm și dragostea și prietenia.
Imposibil să nu simți în aer agonia.
Vântul îi zboară unui domn pălăria.

Speranța îmi înjunghie toată teoria,
Planul - să uit fantasmagoria.
Studiez tot mai mult psihiatria.
Domnul aleargă să-și prindă pălăria.

Căci nu-mi va crede nimeni pledoaria
Negându-ți tocmai ție galanteria.
Zilnic mă-nșfacă isteria.
Vântul, domnului a răpit pălăria.

Monday, June 17, 2019

Căldură mare



Un pui de pasăre plânge neîncetat
de 5 săptămâni. Zici că e speriat.
Ori vrea doar să mă chinuie? 
Tăcerea-i sublimă, dar absența mă-njunghie


Copii cu trotinete electrice.
Sunete puternice.
Tu te ivești în imagini feerice.

Tuesday, June 4, 2019

Nocturne


Lunii îi trebuie timp
Să-și adune curaj...

Se dezvăluie treptat,
Neregulat,
Un pas în plus în fiecare zi
Cu emoția de a nu izgoni.

Se învârte,
Gravitează...
Zile întregi meditează.


Numai soarele o înțelege...
O luminează,
Din umbră o încurajează:

"Ești minunată!
Lasă-i frumusețea să-ți vadă!"

Thursday, February 7, 2019

Trebuie să fim recunoscători și pentru suferință

Câte capodopere au fost aduse la viață de liniaritatea sufletului? Câte poezii cu adevărat pătrunzătoare izvorăsc dintr-un loc al satisfacției interioare depline? Câte culori au fost orchestrate una lângă alta, pe câte pânze pentru că, pur și simplu, acolo ai fost dus de sănătosul somn, noapte de noapte, neîntrerupt de nici un mare intangibil? 

Ah, ci în chinurile nașterii artei, iată însăși ce dulceață neînlocuibilă se gustă! 

Luna este parțial acoperită de un nor lipsit de îndrăzneală. Razele ei se răsfrâng peste cupola maiestuoasă a catedralei. Le văd și le contemplez pe acestea doar pentru că nu dorm 
gândindu-mă la tine. 

Ce știi tu, câtă artă produci în mine, doar pentru că ești imposibil de atins! 

Dar presupun că o altă umanitate, dintr-o vreme pe care nu o voi apuca niciodată, îți va cânta laude că ai fost muza suferinței născătoare de artă. Iată-ne aduși împreună în maternitatea creației!

Dar tu dormi.