am întâlnit un băiat ce seamănă cu tine
mergând pe holurile liceului tău.
a lui grijă erau facturile
mergând pe holurile liceului tău.
a lui grijă erau facturile
iar zâmbetu-i trăda mâhnirea sufletului său.
înalt, ca și tine, și cu același mers
ușor aplecat, cu umerii invers
orientați direcției soarelui
cu aceeași povară a omului
înalt, ca și când lumea-ntreagă e prea departe acolo jos.
deși tu ești cel înalt, tu te simți cel mai prejos.
vrei să-i ai aproape, așa că-ți pleci umerii
cedând gravitației, în speranța atingerii -
riști o cifoză, doar doar să nu fii singur
la înălțimea dumitale, rară, desigur.
dragă tinere, te rog nu călca
pe urmele fantomei din liceul acesta
prin care pășim amândoi într-o zi de marți
într-o toamnă, în octombrie, măcar că împarți
cu fantoma aceeași statură
fii, te rog, de o altă natură:
una smerită, gata să recunoască
cum are nevoie de salvare cerească;
cu inima-ți bogată, dar frântă pe alocuri
cerând vindecare pentru sute de batjocuri
te rog fierbinte, tinere care ești,
fii cine-ai fost creat să fii, nu fi cine ești!
mi-e dor de tine, dar nu-mi place cine ești
te văd în băieți înalți elevi de liceu
în liceul ce ți-a fost cimitir al proprie-ți tinereți
și mă-ntreb cum ar fi fost, ce-ar fi putut fi.
dar tu nu mai ești tu
iar eu nu-ți mai pot fi
nimic.
