BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Wednesday, February 2, 2022

nu hrănesc o nostalgie

Da, ningea cu fulgi mari în ianuarie la Marseille. Da, ningea, și-mi aminteam cum iarna trecută sub același felinar de lângă Horia Demian stăteam și povesteam. Da, ningea când ne plimbam pe lângă canal, când unul mai mult vorbea, celălalt doar asculta. Da, minute mai târziu ne jucam cu zăpadă pe lângă sala polivalentă; încercam să ne trântim, dar reușeai numai tu. 
Era o reverie! Intram rapid și ieșeam ca dintr-o beție.. 

Da, ningea cu fulgi mari și eram pe strada Garibaldi; și m-am temut o clipă ca nu cumva să te văd mergând pe lângă canal cu o altă domnișoară, ascultând-o cum își varsă inima înaintea ta, și răspunzându-i politicos că trăiește o utopie creată numai și numai de ea. Da, o clipă m-am gândit la un deceniu cu adevărat de nemaipomenit. 

Ar fi fost ușor să cad pradă unei nostalgii seducătoare, să jelesc pe străzi pe care mi-am vărsat cândva inima..biata mea inimă rătăcită. Sângerândă și dezamăgită. M-am învârtit o tură, două, printre punctele A și B. Am făcut o pauză și am privit în sus felinarele. Părea că din ele cădeau fulgii, șiruri întregi, ca firele la război, și se întâlneau la sol țesând o mare plapumă albă. Ar fi fost ușor să mă culc pe pământul prietenos, și să mă las învelită de acea cuvertură rece. Să stau acolo până ce noaptea avea să plece. 

Ningea cu fulgi mari la Marseille și se făcuse timpul să plec spre casă. Am privit în jur, văzând limpede că totul era diferit. Parcarea cu pricina, unde atunci câțiva băieți făceau drift-uri cu mașinile, acum era centru de vaccinare, cu drive thu chiar! Intrasem pe o bandă improvizată, mult prea mică pentru a încăpea corespunzător. Am îmbrățișat realitatea, nici eu nu mai sunt aceeași. Și nici tu. Am spus 'gata', și am plecat. Nu hrănesc o nostalgie. Nu visez la un personaj idealizat. 

2022 marchează un nou deceniu pentru mine. Așadar fie ca tot ce a fost să fie lăsat acolo unde aparține. În noul deceniu intru fără bagaje. Adieu, nostalgie de Marseille, avec la neige a gros flocons!

Monday, January 3, 2022

a fin de 2021

 

câteva versuri și cuvinte cu care închei 2021...




Jesus be glorified,
Your ways are higher than mine
Washed away every stain, Lord
No greater love than the blood, Lord.
Don't wanna miss a single vowel when you speak, 
Oh, please speak!
You say 'walk out on the waves, for I am with you'
You said you'd never change, and I believe you.



- (when I felt desperate, but realized to 
be free I needed to surrender control)




I was falling apart when heaven rescued me
Recovered my heart, I want the world to see
I can testify, testify.
I gave Him my life, He gave it back to me
No longer the same, not who I used to be
I can testify, testify. 



- (about the trip to America and the transformation)




YESHUA


- (peace in the name of the Lord)




I wanna watch all my bridges burn 
Stand in the rain till the page is turned
Dance in the light of a lesson learned
I wanna leave everything that hurts
Never go back to the way we were
Set it on fire, baby, watch it burn




- (not even worth looking back on 
who I used to be before I was changed)





Searching for purpose in all the waiting
Praying through so many silent hours
Finding a breath when you feel like fainting
Learning to love where you are right now
You just gotta have faith



- (what 2021 was about)

Sunday, December 12, 2021

Dorian Gray

Ziua în care fac o conversie.

Nu mai vreau să numesc 'soare' pe acela la care face referire acest termen. Vreau ca soare să reprezinte întotdeauna pe Soarele Neprihănirii mele. Dar am citit Portretul lui Dorian Gray, și nu am putut să nu remarc ce asemănare extraordinară există între voi. Așadar de acum încolo voi face referire la tine drept Dorian. 
Atât.

Tuesday, November 30, 2021

unfinished (2017)

Cum ai putut să ne părăsești pe mine și pe Cri?

Ți-am dăruit tot ce am avut noi. Ți-am dat zâmbetele noastre. Erau frânte, dar erau singurele pe care le aveam. Ți-am dat timpul nostru. Nu a fost mult, dar a fost singurul pe care l-am avut liber. Ți-am prezentat casa în care locuim. Nu e luminoasă, dar e acasă.
Ai vrut să vezi acele secrete pe care noi le-am ascuns adânc ca să uităm de ele. Te-ai luptat împotriva apărării noastre ca să le aduci la lumină, și când ai făcut-o, ai plecat și ne-ai lăsat să ne uităm la mizeria pe care ai scos-o din adâncuri. 

Saturday, July 17, 2021

Mă simt bine, ca un decedat.
Mă-ntreb...de cât timp am adunat
această moarte care mă cuprinde
de pe la-ncheieturi, și lent mă ucide?


Să fie din februarie? De atunci să miros
a mort, și să împrăștii duhoarea
și spiritul canceros?
De când ningea cu fulgi mari
și plângeam în aerul geros?


Sau din mai, când am fost pe cale să mă sinucid
aruncându-mă de pe podul cu lacăte,
fără să pretind
să mă salveze cineva.
Așa ceva...știu sigur că nu aș merita.


dar mortul totuși chiar nu știe 
că defapt el este mort. 
El doar este, în neființa sa. 


să fii mort, și s-o și știi
e dureros în orice zi;
pentru că-nseamnă că ești un mort în viață.
Acela, defapt, nu mai are nici o speranță.


Nu mai știu deloc a fi.
A te bucura, a te odihni;
defapt... cred că niciodată n-am știut...
Ohh...și cât de multe am pierdut...


Un fel de rămas bun...

Acest cântec descrie aproape perfect ceea ce se întâmplă aici, dragă Soare. Ca să pun în cuvintele mele... Amintirile noastre, conversațiile, locurile pe care le-am colindat, toate acum poartă o fantomă care le bântuie. Era clar că de la bun început avea să se sfârșească la un moment dat. Era sortit să ne luăm rămas bun cândva. 

Nu pot să te văd ca să îmi iau rămas bun. Mi-ar fi prea greu să te și privesc... Meriți mai mult decât atât, știu... Sper să mă ierți într-o zi pentru că acum doar atât am de oferit (aproape nimic). 

Nu îmi doresc să te rănesc, dar nu am încotro. E timpul să treci mai departe, să mă uiți. De mult simțim amândoi otrava cum se răspândește peste tot... S-a născut în conflicte, dar s-a infiltrat și în glume, în zâmbete.. Nu o pot lăsa să se răspândească și în îmbrățișări. Sau poate că nu s-a născut în conflicte. Poate că trăia deja în interiorul nostru. 

Aveam 20 de ani și jumătate când te-am cunoscut. Acum am 29 de ani fără o lună aproape. Mi-am petrecut aproape all of my twenties iubindu-te, și probabil la anul voi putea spune cu certitudine că mi-am petrecut my 20s iubindu-te, căci nu pot să îngrop iubirea asta pur și simplu..îmi va lua ceva timp să sap o groapă atât de mare. 

Pe de o parte, mă extrag din această ecuație înainte să mă îndepărtezi tu. E o formă de a fugi de suferință. Pe de altă parte (te rog nu te supăra că nu vreau să mă deschid față de tine) vreau să te protejez de mine. Cum spuneam....eu sunt un fenomen care consumă constant oxigen. Sunt foarte toxică în perioada asta. Plină de mânie, de răutate, de amărăciune și resentimente. Nu pot controla ce iese din mine, ca un venin mlăștinos, ucigând tot ce întâlnește în cale-i, exact ca lava. Cum să te las să fii în preajma mea? Dragă Soare, dacă nu mă deschid, nu mă deschid mai degrabă, nu ca să mă protejez de tine, ci ca să te protejez pe tine de ceea ce se află acolo, după porțile acelea ferecate. Chiar și acum când scriu asta sunt plină de mânie. 

Și cum nu se pune problema de împreună la bine și la rău, timpul nostru finit s-a scurs prin clepsidră, și mă tem că această stare este cea care va pune capăt legăturii noastre. 


Pentru asta am nevoie să încetezi să mai fii Soare pentru mine. Lumina-ți va încălzi mult mai eficient pe alții, pe altele. Nu mai ești tu soarele meu, și nu ar fi trebuit niciodată să fii. Soarele meu este unul singur, Soarele neprihănirii mele. Dar l-am înlocuit cu tine...ce copilărie..

Aversiunea pe care o simt atât de puternic împotriva ta este defapt împotriva mea, să știi, și iată încă un motiv pentru care am nevoie să stau departe de tine.. N-aș vrea să resimți nimic din ce se scurge din mine acum. Nici nu cred că te afli într-o perioadă în care ego-ul tău să poată duce asta. Crede-mă că îndepărtându-te, te protejez. Și, într-un fel, mă protejez și pe mine de arsurile solare, căci orele lungi de expunere mie nu mi-au adus niciodată bine. 

Poți fi supărat pe mine. Mă poți urî. Mă poți considera necioplită, rea, oricum vrei tu. I'm okay with that. I just need you to be as far away from me, my mind and my heart as possible. 


Plină de mânie,

Goodbye

Thursday, July 15, 2021

aproape ideal

când ai vrut tu să mă cunoști, eu voiam doar să mă ascund (m-am simțit mereu nevrednică de a fi cunoscută profund).

când tu voiai doar să te distrezi, eu voiam să te simt aproape.

când am vrut eu să te cunosc, tu ai vrut să te adăpostești de mine (pe bună dreptate). 

când ai vrut să te muți din oraș,
eu îmi doream să te muți la mine în suflet. dar m-am bucurat pentru tine când mi-ai dat vestea la telefon (cu lacrimi în ochi).

am fost, se pare, două vase naufragiate mereu pe continente diferite. salutându-se de la distanță, și simțind că se aseamănă, dar despărțite de mări și oceane. 

e timpul să reconstruim și să pornim ambarcațiunile spre noi destinații. și, poate, pe drum, cândva ne vom întâlni.