Aud cum soarele îmi mângâie chipul,
fără să înscrie în el, însă, timpul.
Aud rotația precisă-a Pământului
spălând durerea profundă-a trecutului.
Aud triluri de păsări fericite
zburând libere, și totuși domesticite.
Aud zeci de instrumente, toate cântând
în armonie perfectă, nici unul falsând.
Aud așternuturi plăcute și fine
dansând pe aripi de aere divine.
Aud greieri cântând pe sub geam
în seri de vară, în timp ce citeam.
Aud râset de copii, copilași inocenți
încă vulnerabili, încă prezenți.
Aud o lume pe care n-o văd.
O aud, închid ochii, lumea văzută o lepăd.
0 comments:
Post a Comment