din grabă sau pripă-ți scăpară doar vorbe
doar vorbe, ce taine adânci...
crezând că rămâne-ntre patru pereți
fără să gândești ce arunci.
crezut-ai tu, oare, că nu s-ar afla
nimic din ce planuri urzești?
oh, tu chiar nu știi, măcar de-aș avea
o inimă-n piept să pustiești.
crezi, oare, tu că mă mai poți răni?
crezi că mai e țesut de zgâriat?
inima mea a fost mult prea adânc
zdrobită de un alt apropiat.
inima mea a fost mult prea adânc
zdrobită de un alt apropiat.
îmi pare rău, domnule, chiar nu sunteți
primul profund dezamăgit.
totuși se pare că nu puteți reproduce
nimic din ceea ce ați auzit.
degeaba vi s-a spus despre milă, despre har,
dacă dumneavoastră, fără suflet, etichetați.
degeaba-ați învățat atât despre calvar
dacă-n mândrie continuați să umblați.
există o vreme când pietrele-arunci
și alta există să culegi.
acum este vremea când sapi gropi adânci
dar va veni și vremea să pleci
ca ce ai semănat să culegi.
0 comments:
Post a Comment