BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Friday, November 23, 2018

Dețin acest blog de 10 ani.

Ani mai bogați în ale (ne)cuvintelor, ani în care cuvintele au fost date uitării.

Ce privilegiu să pot celebra 10 ani de când din când în când îmi aștern părți din suflet undeva, într-o colecție virtuală, secretă păstrată, ca o comoară.

Nici măcar nu știu câți cititori au trecut vreodată pe aici. Totuși, acest blog îmi servește drept cutie de rezonanță pentru mulțimea gândurilor.

Happy 10 years, necuvinte!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele.
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente:
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii, și m-am gândit,
Am fost bun, și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.





Marin Sorescu

Tuesday, November 20, 2018

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi

poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.









Nichita Stănescu 

Monday, November 12, 2018

gând în miez de noapte

am văzut o floare prețioasă
crescând într-un loc unde de obicei nu vezi nimic viu 
și de uimire m-am apropiat degrabă să văd 
minunata surpriză.

dar sunt repezită.
și mai eram și copleșită 
de dilema - o fi real, sau e utopie? 
s-a îndeplinit oare visul din copilărie?”

și de ea, din interior zorită 
să văd, să miros, să ascult, degetul meu să atingă, 
m-am împiedicat
și am strivit-o. 



Cu drag, 
Eu

Thursday, November 8, 2018

Viitor anterior

Cândva voi fi zâmbit despre momente care acum mă paralizează,
Și te voi fi reîntâlnit dornic, strălucind ca o rază,
În cămașa ta acaju din poplin 
Ce ascunde clocotindul trup semi-felin. 


Spre dimineață, timpul va fi trecut înapoi spre apus. 
Ne vom fi întors prin clepsidră, de jos în sus,
Și nu va mai fi fost nici plâns, dar nici râs. 


Vom fi trecut prin matriță
Binecuvântați de o nesperată îndeplinire de dorință
De reîntoarcere la un moment de referință,
Marcat de orice altceva decât neputință.


Vom fi uitat imaginea celuilalt de acum
Dintr-un calendar, dintr-o fotografie, 
O amintire pierdută printre zâmbete, lacrimi, și accese de furie.


Și vom dormi.
O seară, o noapte, o dimineață
Îmbrățișați
Mână în mână, față în față.


Iar la deșteptare ne va aștepta
Cu uimire,
Cu drag
Și dor
Himerica cuprindere.





Cu drag, 
Eu

16 iunie 1975

E C O U


Mi-ai făgăduit, știi bine,
Data viitoare-i pentru tine. 
Știai ș-atuncea oare,
Cît de departe-i o dată viitoare?
Sărutului grăbit, i-am zîmbit, ușor,
În timp ce tu, așteptai să cobor.
Erai nerăbdător
N-ai fost nici rău, nici plictisit
Erai pur și simplu grăbit. 
Ai zîmbit, am plecat, 
Nici-o-nfiorare nu ți-a tulburat
Apele grijilor senine.
Nu aveai atunci ochi, pentru mine. 
Era ultima dată, 
Cînd mai puteam să te văd
Dar eu nu știam. 
Începuse era uitării, pentru mine
Și-un lung drum, spre treptele-afirmării
pentru tine. 



scrisă de bunica, pentru cineva pe care a iubit mult..

Thursday, May 3, 2018

(Printre) Cele mai faine cuvinte pe care le-am primit vreodată:


„Fii tu însăți! Dar...nu prea mult!”                                                      F.
„Nu te pierde în hățișurile minții tale!”                                              B.
„Nu da mărgăritare porcilor”                                                              J.
     „ - Tu ai un potențial foarte mare..
(eu) - Pentru ce?
        - Pentru orice..!”                                                                       M.D.


(Printre) Cele mai dureroase cuvinte pe care le-am primit vreodată:


„Aveam o părere anume despre tine când te știam din grupul lărgit, dar cunoscându-te mai îndeaproape mi-am schimbat părerea înspre mai rău.”                                                                M.
„Eu te văd pe tine la vârsta de 30 de ani, ceva mare director pe țară într-o multinațională, dar tot singură”                                                                                                                                         R.



(Dintre) Cele mai memorabile:


„Tu ești o fată extraordinară.. Aș vrea să fiu cu cineva ca tine.. Dar nu tu...”                             R.
„Am lucruri mai bune de făcut decât să mă căsătoresc cu tine”                                                  M.



Într-o seară de mai

"Poate că îi era indiferent cine eram, îi era de ajuns să mă aibă ca interlocutor neuzat, cu care să o poată lua de la început. Este un alt inconvenient după ce trecem printr-o nenorocire: cel ce îndură efectele ei suferă vreme mai îndelungată decât ține răbdarea celor ce se arată dispuși să-l asculte și să-i fie alături. Sprijinul necondiționat nu durează mult dacă se îmbină cu monotonie. Astfel, mai devreme sau mai târziu, persoana tristă rămâne singură când încă nu și-a încheiat doliul sau nu i se mai îngăduie să vorbească despre ceea ce îi este încă unica lume, întrucât lumea aceasta de amărăciune devine insuportabilă și îi alungă pe cei din jur." (pag. 61)

Javier Marías - Îndrăgostirile




(nu îmi aparține nici scrierea, nici descoperirea ei)

https://www.youtube.com/watch?v=oCi0RHLrauU

Sunday, March 11, 2018

Grandma's lullaby

Noapte bună, somn ușor,
Gândul meu stă de pază!
Stelelor le-am spus
Să păstreze-acolo sus
Licărirea lor.

Doar pe-o frunză de-arin
Mai plutește o rază
Dar se stinge-ncet și ea
Să nu tulbure cumva
Somnul vostru lin.

Dar când la căsuța cu pridvor
Serenada mea pornește-n zbor,
Genele o clipă s-au deschis
Cu-n surâs se-nchid crezând că-i vis.

Dragi ochi frumoși,
Ochi de cântec și dor
N-o să știți niciodată
Că-ntr-o noapte fermecată
Serenada-ntârziată
V-a șoptit
Somn
Ușor...

Wednesday, January 24, 2018

gasită între ce a rămas după ce ai plecat

Nu mai striga!
A fost liniște atâta timp încât până și soapta ta îmi zgârie colțurile minții precum creta pe tablă. Nu e nevoie să mai vorbim, deja am spus tot ce se putea spune. Vino, dar, și întinde-te lângă mine în tăcere. Ia-mă de mână, și pentru o clipă vom uita și tu, și eu, de tot.
Așa.
Ah, ce caldă e liniștea asta în care mă ții de mână.
Te rog, nu-mi da drumul încă, nu cred ca o să fac față dacă îmi dai drumul. De data asta nu mă voi mai putea lipi înapoi, și ce să fac, să stau așa, în bucăți?
Sună trist ceea ce zic. Nici nu știu dacă sunt tristă sau nu..nu mai știu ce simt. Mă îndrept spre ne-simțire.
Mai stai așa încă puțin, lasă-mă să închid ochii și să îmi amintesc cine eram acum câțiva ani și ce planuri ne făceam. Mai visăm puțin, câteva secunde. Mai închide ochii încă puțin, pentru că atunci când îmi vei da drumul la mână și te vei ridica de aici, cu siguranță se va încheia totul și va trebui să continui să mă prefac că nu ai existat vreodată și că nu ai avut nici un impact asupra mea vreodată. Nu cred că sunt pregătită încă să fac asta.
Așa că închide ochii și mai ține-mă puțin de mână, în liniștea asta caldă.