Cândva voi fi zâmbit despre momente care acum mă paralizează,
Și te voi fi reîntâlnit dornic, strălucind ca o rază,
În cămașa ta acaju din poplin
Ce ascunde clocotindul trup semi-felin.
Spre dimineață, timpul va fi trecut înapoi spre apus.
Ne vom fi întors prin clepsidră, de jos în sus,
Și nu va mai fi fost nici plâns, dar nici râs.
Vom fi trecut prin matriță
Binecuvântați de o nesperată îndeplinire de dorință
De reîntoarcere la un moment de referință,
Marcat de orice altceva decât neputință.
Vom fi uitat imaginea celuilalt de acum
Dintr-un calendar, dintr-o fotografie,
O amintire pierdută printre zâmbete, lacrimi, și accese de furie.
Și vom dormi.
O seară, o noapte, o dimineață
Îmbrățișați,
Mână în mână, față în față.
Iar la deșteptare ne va aștepta
Cu uimire,
Cu drag
Și dor
Himerica cuprindere.
Cu drag,
Eu
0 comments:
Post a Comment