cred că îmi lipsești

am întâlnit un băiat ce seamănă cu tine
mergând pe holurile liceului tău.
a lui grijă erau facturile

iar zâmbetu-i trăda mâhnirea sufletului său.

înalt, ca și tine, și cu același mers

ușor aplecat, cu umerii invers

orientați direcției soarelui

cu aceeași povară a omului

înalt, ca și când lumea-ntreagă e prea departe acolo jos.

deși tu ești cel înalt, tu te simți cel mai prejos.

vrei să-i ai aproape, așa că-ți pleci umerii

cedând gravitației, în speranța atingerii - 

riști o cifoză, doar doar să nu fii singur

la înălțimea dumitale, rară, desigur.

dragă tinere, te rog nu călca

pe urmele fantomei din liceul acesta

prin care pășim amândoi într-o zi de marți

într-o toamnă, în octombrie, măcar că împarți

cu fantoma aceeași statură

fii, te rog, de o altă natură:

una smerită, gata să recunoască

cum are nevoie de salvare cerească;

cu inima-ți bogată, dar frântă pe alocuri

cerând vindecare pentru sute de batjocuri

te rog fierbinte, tinere care ești,

fii cine-ai fost creat să fii, nu fi cine ești!

mi-e dor de tine, dar nu-mi place cine ești

te văd în băieți înalți elevi de liceu

în liceul ce ți-a fost cimitir al proprie-ți tinereți

și mă-ntreb cum ar fi fost, ce-ar fi putut fi. 

dar tu nu mai ești tu

iar eu nu-ți mai pot fi

nimic.

octombrie 2022

Iarăși e octombrie
Și mă întreb ce mi s-a părut.

Totuși ea trebuia să fie ceva special

Dar 'specialul' nu a mai apărut. 

A rămas o lună ca oricare alta.

La fel ca aprilie, mai, iunie

august sau septembrie. 

Nu. Nu ca august sau septembrie.

Ele sunt deosebite, se cheamă una pe alta, 

sunt siameze despărțite cu dalta.

Fie ele prietene sau dușmane,

lunile astea două nu apar fără încărcătură

Poartă cu ele bagaje cu capcane

Din vacanță și trecut suite în trăsură. 

Budapesta pe ploaie

Budapesta pe ploaie.
E mohorât și se întunecă,
iar respirația-mi face abur
în timp ce mintea-mi alunecă.

La tine gândul meu zboară

deși nu-l las;

Doar o clipă

și-n minte pot revedea

Privirea-ți lină.

Budapesta pe ploaie

iar eu mă plimb pe străzi.

Aștept să se întâmple ceva. 
Ce?

Nu știu, dar voi ști când se va întâmpla. 

Budapesta pe ploaie.

E mohorât și s-a întunecat -

ziua noastră deja s-a terminat

Iar stelele pe care le-am privit

acum nu mai luminează nici un drum. 

nu hrănesc o nostalgie

Da, ningea cu fulgi mari în ianuarie la Marseille. Da, ningea, și-mi aminteam cum iarna trecută sub același felinar de lângă Horia Demian stăteam și povesteam. Da, ningea când ne plimbam pe lângă canal, când unul mai mult vorbea, celălalt doar asculta. Da, minute mai târziu ne jucam cu zăpadă pe lângă sala polivalentă; încercam să ne trântim, dar reușeai numai tu. 

Era o reverie! Intram rapid și ieșeam ca dintr-o beție.. 

Da, ningea cu fulgi mari și mergeam pe strada Garibaldi; și m-am temut o clipă ca nu cumva să te văd mergând pe lângă canal cu o altă domnișoară, ascultând-o cum își varsă inima înaintea ta, și răspunzându-i politicos că trăiește o utopie creată numai și numai de ea. Da, într-o clipă m-am gândit la un deceniu cu adevărat de nemaipomenit. 

Ar fi fost ușor să cad pradă unei nostalgii seducătoare, să jelesc pe străzi pe care mi-am vărsat cândva inima..biata mea inimă rătăcită. Sângerândă și dezamăgită. M-am învârtit o tură, două, printre punctele A și B. Am făcut o pauză și am privit în sus felinarele. Părea că din ele cădeau fulgii, șiruri întregi, ca firele la război, și se întâlneau la sol țesând o mare plapumă albă. Ar fi fost ușor să mă culc pe pământul prietenos, și să mă las învelită de acea cuvertură rece. Să stau acolo până ce noaptea avea să plece. 

Ningea cu fulgi mari la Marseille și se făcuse timpul să plec spre casă. Am privit în jur, văzând limpede că totul era diferit. Parcarea cu pricina, unde atunci câțiva băieți făceau drift-uri cu mașinile, acum era centru de vaccinare, cu drive thu chiar! Intrasem pe o bandă improvizată, mult prea mică pentru a încăpea corespunzător. Am îmbrățișat realitatea, nici eu nu mai sunt aceeași. Și nici tu. Am spus 'gata', și am plecat. Nu hrănesc o nostalgie. Nu visez la un personaj idealizat. 

2022 marchează un nou deceniu pentru mine. Așadar fie ca tot ce a fost să fie lăsat acolo unde aparține. În noul deceniu intru fără bagaje. Adieu, nostalgie de Marseille, avec la neige a gros flocons!

a fin de 2021

 

câteva versuri și cuvinte cu care închei 2021...

Jesus be glorified,

Your ways are higher than mine

Washed away every stain, Lord

No greater love than the blood, Lord.

Don't wanna miss a single vowel when you speak, 

Oh, please speak!

You say 'walk out on the waves, for I am with you'

You said you'd never change, and I believe you.

- (when I felt desperate, but realized to 

be free I needed to surrender control)

I was falling apart when heaven rescued me

Recovered my heart, I want the world to see

I can testify, testify.

I gave Him my life, He gave it back to me

No longer the same, not who I used to be

I can testify, testify. 

- (about the trip to America and the transformation)

YESHUA

- (peace in the name of the Lord)

I wanna watch all my bridges burn 

Stand in the rain till the page is turned

Dance in the light of a lesson learned

I wanna leave everything that hurts

Never go back to the way we were

Set it on fire, baby, watch it burn

- (not even worth looking back on 

who I used to be before I was changed)

Searching for purpose in all the waiting

Praying through so many silent hours

Finding a breath when you feel like fainting

Learning to love where you are right now

You just gotta have faith

- (what 2021 was about)