BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Thursday, July 24, 2008

ciudat.


hai sa avem o zi plina de ciudatenii.

sa zicem in octombrie. sa fie toamna.

sa mancam numai jeleuri. si apoi sa ne doara burta de la prea mult dulce. sa ascultam britney spears si sa ne uitam la filme cu van damme. si sa ne placa.

hai sa fie o zi cand sa nu ne facem parul. si cand sa hoinarim prin practiker. sa luam un cos mare si sa luam de toate. si dupaia sa`l lasam undeva si sa luam de la casa hubba bubba de toti banii.

hai sa avem o zi cand sa chiulim de la engleza si sa stam pe scari mancand spirale de la magazinu de jos si sa barfim.

hai ca`n ziua aia sa mergem cu autobuzu la metro si sa ne cheltuim toata alocatia pe betisoare parfumate si servetele umede.

hai sa fie ziua cand sa ne uitam ghiozdanu acasa. si sa fim nespus de fericite. sa jucam carti pe m&m in ora de fizica si sa iubim cateii.

hai sa iesim din rutina. si sa ne bucuram de ce`i mult ieftin si bun.

hai sa nu intram deloc pe mess in ziua aia. si sa facem poze multe ca mai apoi sa le stergem ca nu ne place cum au iesit.

hai sa iesim pe faleza si sa facem campanie 'free hugs'. sau hai sa facem prajiturele si sa le dam gratis pe strada.

hai sa ne dam cu deodorant ce miroase a kaki. si sa cantam la elice.

hai sa trecem pe galben si sa mergem mult pe jos. si cand obosim sa luam autobuzul.

hai sa traim o zi din toate astea.

Tuesday, July 22, 2008

da labuta (vei da si boticul)

Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamnă arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.
prin toamnă priveşti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvăţătoarea ocolită de curcubeu.

trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetişor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra şi Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.

mi-au cam ieşit fumurile de celebritate din cap ş
i viaţa literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
şi fâşnetele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid în mine mă face acum să zâmbesc.
ştii cât mă obseda structura materiei? cât îl iubeam pe Dylan Thomas?
ştii cum plângeam ascultând "E perfect, mamă"?
acum mentalitatea mea de producător s-a transformat într-una de
consumator
şi nu mai simt nevoia să-mi cultiv obsesiile,
să-mi întreţin nefericirea.
visătoria mea tristă s-a resorbit
acum, când ai răsărit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, dragă eu.

trec autoturisme absente
pe şosele fluorescente.
va veni spic de zăpadă
şi va fi altfel colorată fiecare piatră de pe stradă
o să viscolească peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldură Truman Capote
în miros de scorţişoară şi vin.

în televizorul color cu sonorul dat încetişor
din părul tău oricare fir, şuviţă şi franj
va fi dublat cu frez, ciclamen şi oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tâmple perlate.

ştiu acum că viaţa exista ca să fie trăită
asta înveţi de fapt de la o femeie: că nu eşti nemuritor
că nu eşti tot una cu universul chiar dacă eşti un mic univers.
ştiu acum că nici un poem nu a schimbat viaţa nimănui.

dă lăbuţa (vei da şi boticul)
toamna îşi agaţă baticul
în pomii turcoaz.

noi hoinărim prin fototapetul cu frunze gălbui şi cer de atlaz.

mircea cartarescu