Căldură mare

Un pui de pasăre plânge neîncetat

de 5 săptămâni. Zici că e speriat.

Ori vrea doar să mă chinuie? 

Tăcerea-i sublimă, dar absența mă-njunghie

inchise in fortareata mintii mele sunt toate gandurile pe care nu le-am transformat niciodata in fapte. nu am putut. nu am stiut cum. am vrut. cum sa fac? nu ne invata nimeni de mici cum sa fim oameni intregi...poate pentru ca nici cei responsabili cu invatatul nu sunt oameni intregi. din jumatati in sferturi si sferturi de sferturi sunt compuse toate planurile care nu au vazut lumina cerului pentru ca erau prea indraznete ca sa isi rasufle si prima gura de aer pe pamant, toate gandurile pe care niciodata nu le-am gandit pentru ca am crezut ca nu sunt demna sa le gandesc, si toti oamenii la care am tinut dar carora nu le-am spus-o niciodata pentru ca nu am stiut ca tin la ei sau pentru ca nu am stiut cum sa tin la ei.

ce soir...c`est le nuit de cri

Cri, dragă eu.

draga cri,

imi pare asa de rau ca nu te`am ascultat cand mi`ai spus sa fiu mai atenta. dar ce pot sa spun in apararea mea..nu aveam cum sa prevad asa ceva. acum e mai bine, cri, de`asta pot sa iti scriu, pentru ca atunci nu eram bine. eram teribil de nebine si atunci m`am hotarat sa nu mai fac greseala asta. e vina mea pentru ca am permis sa se ajunga asa departe. imi pare tare rau, cri, ca nu te`am ascultat. pe viitor o sa fiu mai atenta..

cri nu vine de unde crezi tu ca vine

in noaptea asta cri este aici. sta intinsa pe canapea, cu picioarele indreptate spre tavan. are unghiile pictate cu vopsea rosie si tace. si totusi, in ea nu e liniste. asculta trenurile care sosesc la destinatie si se gandeste. se gandeste la ce a fost si se intreaba ce va fi. asa e cri, nesigura si copilaroasa. vrea sa stie dinainte cum o sa decurga lucrurile, ca si cum, viata ar fi un teatru de papusi si ea este papusarul. dar ea nu este papusarul. este o marioneta (dar se supara daca afla ca am zis asta despre ea). totul se invarte in jurul lui cri. cri rade, cri doarme, cri pleaca, cri viseaza, cri cade, cri uraste. cri nu plange. cri nu crede in iubire. cri cri cri. totul este despre cri.

iedera, iris si vanilie

bun venit inapoi, cri. nu pot sa spun ca mi`ai lipsit dar nici ca absenta ta m`a lasat indiferenta. poftim, aici e camera ta, exact asa cum ai lasat`o. ti`am facut loc in sifonier ca sa iti pui amintirile de care te`ai agatat. iar pe noptiera asta poti sa iti pui esecurile, ca sa le vezi in fiecare seara si in fiecare dimineata cand te trezesti. miroase a iasomie si disperare. poate..poate imi poti imprumuta din parfumul tau de iedera, iris si vanilie.

- in seara asta nu suntem decat noi, cri. doar tu si cu mine.
- dar hai sa nu ne certam. sunt asa de obosita... nu putem sa dormim in noaptea asta? intoarce-te, oricum nu mai e nimic de zis. inchide ochii si dormi. stiu ca suntem pierdute dar maine ne vom fi gasit. ce? nu te mai uita asa la mine. inchide ochii si adormi.
- bine cri, in noaptea asta dormim.

cat de mult pot sa fiu cri (2)

cri vine singura cand vrea ea. ca un copil rasfatat, face doar ce vrea ea, chiar daca ceilalti ii impun conditii; cri tipa si bate din picior si face cum vrea ea.
doar cri stie ce insemna sa fii cri cu adevarat.
nu poti fi cri daca esti fericit. cri apare doar atunci cand fericirea e pusa sub semnul intrebarii.
poti sa fii cri, sau poti sa vrei sa scapi de cri, dar in final tot cri castiga.
fiindca daca esti cri, esti pentru ca asa vrea ea.
si daca ai reusit sa scapi de cri, esti tot pentru ca asa a vrut ea.

cat de mult pot sa fiu cri (1)

daca ar fi sa fac niste cuvinte inexistente, derivate din cuvantul 'cri', as spune in felul urmator;
e interesant ce influenteaza doza de cri-itate pe care o am in diferite momente ale zilei sau noptii. cri este un mister si pentru ea insasi. apare repede ca o furtuna tropicala.
si dispare si mai repede.
cri nu este prescurtare de la cristina. cel putin nu pentru mine.
cri isi permite sa fie copilaroasa, sau suparata. cri de multe ori este putin deprimata.
da, recunosc, cri este un alter-ego al meu.
da, cri in franceza inseamna strigat, dar nu stiam asta cand am descoperit notiunea de cri.

nuit de cri

e seara.
miroase a ud dar nu ploua.
nu mai exista nici un tu,
nici un eu.
e seara si in seara asta
toti sunt lipsiti de identitate.
nu are rost sa impanzim linistea asta cu
'des articles plus anciens', sau
'la metier d'être frustré'.
se mai simte prin imprejurime
parfumul acela innecacios
dar in curand va disparea chiar si acela.

cri ne pleure pas.

dors, le mal est passe

draga cri,

m`am intors. am fost plecata o perioada din oras si din cri. acum m`am intors, dar nu stiu daca lucrurile sunt la fel. cri, pot doar sa iti spun ca acum sunt fericita tare. sper sa ramana asa.
le mal est passe et j'espere qu'il me rattrapera pas.

to: cri

draga cri,

am fost cam trista in ultima perioada. saptamana asta mai exact..dar nu pot sa iti spun despre ce e vorba. ma enerveaza starea asta..din cauza ei nu prea reusesc sa ma bucur de ce e in jurul meu si de excursia cu distractie garantata care urmeaza.
te rog, cri, nu lasa ca toata asta sa ia turnura pe care a mai luat`o odata. nu mai vreau, cri. nu mai vreau sa ridic zidul si apoi sa il daram, doar ca mai apoi sa trebuiasca sa il ridic din nou.

cu drag,

cri

cri du coeur

Cri a disparut o clipa din mintea mea imbacsita de Cri

am avut o eclipsa de Cri si am revazut arhitectura fantasmagorica
a mintii mele.

Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamnă arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.

M.C.

cri

cri-cri-cri, de trei ori gri,
as vrea sa inveti ce`i cri.
sa stii ca e un avion gri
sau o ploaie cri.

de ce nu pricepi ca cri
este o viata in gri
si ca acest cri
inseamna un mare nimic gri?

toti gri sunt cri
insa
unii cri sunt gri
rezulta
unii cri nu sunt gri.

unii viseaza spre zari inalte.
unii picteaza sau scriu.
unii regizeaza filme,
unii canta in parc,
unii si`ar dori sa fie gri,
ca sa fie mai cri ca niciodata.

da labuta (vei da si boticul)

Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamnă arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.
prin toamnă priveşti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvăţătoarea ocolită de curcubeu.

trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetişor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra şi Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.

mi-au cam ieşit fumurile de celebritate din cap ş
i viaţa literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
şi fâşnetele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid în mine mă face acum să zâmbesc.
ştii cât mă obseda structura materiei? cât îl iubeam pe Dylan Thomas?
ştii cum plângeam ascultând "E perfect, mamă"?
acum mentalitatea mea de producător s-a transformat într-una de
consumator
şi nu mai simt nevoia să-mi cultiv obsesiile,
să-mi întreţin nefericirea.
visătoria mea tristă s-a resorbit
acum, când ai răsărit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, dragă eu.

trec autoturisme absente
pe şosele fluorescente.
va veni spic de zăpadă
şi va fi altfel colorată fiecare piatră de pe stradă
o să viscolească peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldură Truman Capote
în miros de scorţişoară şi vin.

în televizorul color cu sonorul dat încetişor
din părul tău oricare fir, şuviţă şi franj
va fi dublat cu frez, ciclamen şi oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tâmple perlate.

ştiu acum că viaţa exista ca să fie trăită
asta înveţi de fapt de la o femeie: că nu eşti nemuritor
că nu eşti tot una cu universul chiar dacă eşti un mic univers.
ştiu acum că nici un poem nu a schimbat viaţa nimănui.

dă lăbuţa (vei da şi boticul)
toamna îşi agaţă baticul
în pomii turcoaz.

noi hoinărim prin fototapetul cu frunze gălbui şi cer de atlaz.

mircea cartarescu