lăsați-mă să plâng în singurătate
ca nu cumva, din a inimii greutate,
să se prelingă neașteptat pe față
lacrimile evadate din fortăreață
când ți-e lumea mai dragă;
lume care, de altfel, să nu înțeleagă.
și, văzând pentru prima oară lumina,
lacrimile să aducă după ele rușinea
de a fi plâns.
oh, lăsați-mă singură, am adunat îndeajuns.
nu pot să plâng cu voi de față..
nu vrea nimeni să vadă plângând o creață
care nu știe de ce plânge -
de tristețe, sau de bucurie?
0 comments:
Post a Comment