BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Friday, March 27, 2020

lăsați-mă să fiu..

Lăsați-mă să fiu

Încă aștept o clipă să respir
cu totul liniștită.


Lăsați-mă să fiu.

Am fost, am venit, am văzut și am făcut
dar n-am apucat niciodată să fiu.

Să fiu râu ce curge
la vale, neabătut, spre destinația ce i-a fost hărăzită.
N-am apucat să fiu apă limpezită.

Să fiu un brad
înalt într-o pădure,
în bătaia vântului să privesc

Să fiu stea, să luminez noaptea,
cu luna să mă-mprietenesc

N-am apucat să fiu.
Am apucat doar să fiică.

Ohh, învârti-s-ar lumea și fără mine,
un veac întreg în care să lipsesc
un veac în care m-odihnesc;
un veac - să-nvăț să mă iubesc.

Monday, February 3, 2020

21.11.2019

dragă Soare,



        este toamnă arborescentă, și mă bucur de orice zi când te ivești. deși depărtarea este vitală, tot îmi lipsește căldura ta. mă odihneam uneori la razele tale blânde. alteori simțeam că te apropii prea tare, și că mă arzi.

        în lipsa ta mă vindec de întunericul ce l-ai conturat. în lipsa ta descopăr că lumina ce o port se întinde înspre toate colțurile, chiar dacă tu nu ai văzut.. și că eu, luna, port o lumină proprie, care nu vine de la tine. lipsa, de asemenea, a reușit să aducă limpezire. vezi tu, dragă Soare, te privesc mai limpede când nu te pot vedea.

        sunt sigură că acolo, la polul unde te-ai dus, ești mult mai apreciat ca până acum. cei de acolo sunt nevoiași după căldura și lumina ta; ba chiar am auzit că ar fi făcut tot ce le-ar fi stat în putință ca să te câștige alături de ei și pe timp de noapte! zvonurile spun că ar fi primit o ofertă cu adevărat tentantă....ca timp de jumătate de an să te aibă cu ei de dimineață până seara, iar cealaltă jumătate de an să nu te vadă deloc, și că...după ceva considerente, au acceptat oferta.

        știu că nu vei primi niciodată telegrama aceasta cosmică, dar poate vei simți că ți-am scris niște gânduri. cred că ești ocupat să topești ghețare și iceberg-uri. eu, aici, doar aștept să treacă timpul, și cum se apropie prima iarnă fără tine, chiar nu știu ce voi face. dar nu, nu vreau să te rupi din treaba ta frământându-te cu privire la mine. voi găsi eu o soluție, fii fără grijă!

        sper să fii din ce în ce mai puțin singur, dragă Soare! 

M, the S

You get up to get the lights 
when others just get ready 
to watch the video being played...
a video you actually made. 

Then, when it's done, 
you turn the lights back on. 

Is that the kind of person you are? 
Serving, kind, speaking your mind
so softly, so polite,
yet strong enough to change one's mind! 



Maybe I made you up in my head...
maybe you're obnoxious and arrogant instead.
Maybe you like to torture birds
or kill me slowly with the absence of words.

But.. I didn't make you up in my mind. 
I think you're actually that kind..
that sweet, that wonderfully blind
to see that I'm blushing whenever I talk to you.

Or maybe you don't see me 
when you look around the room and smile. 
Maybe that's just your face..
maybe romance isn't the case.

No matter what, 
you have to know
you're pretty great!
I've got to go
stay away
stop thinking 
or I might fall some day. 
Fall hard
and break a bone
break my heart
and cry alone.



Sunday, February 2, 2020

R, from afar

Baby swan,
did you know
that your eyes -
they glow, glow glow?

Light or darkness,
night or day,
their light shines
sadness away.

Do you know why?
Might be because
light lives inside you.
Yes, it does!

Do you know why?
Might be about
how much life
you spread around.

Baby swan,
you will grow;
spread your wings
more than you know.

It looks like
you have to go.
Close the door,
but do it slow..

Don't say goodbye,
it's not the end.
I'll see you someday
my dear friend.

Baby swan,
did you know
that your eyes -
they glow, glow glow?

L, with a twist

eroul a cărui poveste nu s-a scris
niciodată nu a încetat din zis
poveștile atâtor altor personaje
mult mai puțin vrednice de pasaje
istorisite cu drag
ca eroul nostru cel pribeag.

acest erou, când avea de ales să se mâhnească
sau despre dulceața ascunsă în durere să vorbească,
a ales să considere viața un dar de sus
iar binele și răul ca lucrând spre un epilog supus
unui Creator suprem.
Și astfel liber a fost de blestem!

poate mă veți întreba "care blestem......?"
acela purtat încă de la Adam, și nu putem
să-l punem exact în cuvinte.
Dar știm că efectul său îl resimte
orice om, oricât de mare, oricât de mic
fie el corigent, sau fie chiar și olimpic.

eroul a ales calea mulțumirii.
calea unei vieți hotărâte rostirii
de binecuvântări, când alții ar pune
punctul pe ce lipsește
sau pe ce îi nemulțumește
indiferent cât de înconjurați sunt de cele bune.

astfel, dacă povestea eroului vreodată se va scrie
va rămâne consemnată drept mărturie
că pe lângă putere, și efort neînfricat
eroul nostru, din an în an mai încercat,
a rămas nestrămutat iubirii pentru Creatorul său
și celor din jur și-a dedicat timpul său.