din infernalul octombrie

Veneai cândva cu dor, cu bucurie
Abia-așteptai să-mi povestești
Istorisiri: când banale, când sufletești.
Azi, aștept să vină doar noiembrie. 


Iată-ne acum...doi străini!
Tu, cu-mbrățișări înstrăinate,
Eu, cu vise destrămate,
Umplu vrând-nevrând pagini. 


A fost ceva?
Sau a fost doar iluzie? 
Timpul m-a lăsat în confuzie
Și-aștept să mi se lărgească perspectiva.