BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Sunday, February 7, 2021

Dacă nu ne-am fi întâlnit niciodată?

Dacă niciodată nu ne-am fi întâlnit 

cu siguranță aș fi economisit 

câteva fluvii de lacrimi plânse 

în ceasuri când am mărturisit

pernelor și pereților tot ce simt 

în sufletul și inima pentru care corpul mi-e prea strâmt. 


Dacă niciodată nu ne-am fi întâlnit

sunt sigură că somnul mi-ar fi fost mai liniștit,

căci nopți la rândul pe care nu le-am dormit 

s-au transformat în lumi de vis

în care îmi era și mie permis

să fiu fericită. 


Dacă niciodată nu ne-am fi întâlnit,

aș fi avut cu siguranță mai mult timp

să găsesc ceea ce caut, sau aștept

și de care tu, până acum nu ai fost conștient

că îmi răpește clipe ce nu se mai întorc.

Acele 'ceva-uri' pe care să le găsesc încă încerc. 


Dacă, totuși, nu ne-am fi întâlnit știu că nu aș fi descoperit 

ce înseamnă să primesc o răbdare adâncă, lată și lungă - cât o mare;

singura răbdare omenească ce mi-a amintit vreodată de cea dumnezeiască. 

Dacă niciodată nu ne-am fi întâlnit, niciodată nu m-aș fi încălzit

în razele luminii tale. 


Dacă niciodată nu ne-am fi întâlnit 

orașul acesta ar fi rămas pustiit

după plecarea ta, 

și nici măcar n-aș fi știut de ce. 

Poate pentru că ar fi plecat soarele 

care atât de mult mi-ar fi lipsit 

măcar că niciodată nu l-aș fi zărit.


Dacă nu te-aș fi întâlnit aș fi fost mult mai săracă - 

căci tu m-ai îmbogățit cu totul, și niciodată n-o să treacă

această comoară ce mi-ai dăruit:

o mică bucățică din tine, plantată veșnic în sufletul timid

ascuns după zidurile pe care le-ai ocolit,

le-ai surpat, și le-ai transformat

într-un teren frumos de locuit. 


În cele din urmă n-aș schimba niciodată 

nici o lacrimă, poveste sau chiar suferința toată;

căci cunoscându-te pe tine, un diamant în prelucrare,

m-am călit prin foc să fiu și eu: aur dat spre purificare. 


Cunoscându-te pe tine am aflat 

ce dragoste mare se poate naște în mine;

dragoste pe care o torn acum în oameni, 

până la ziua când îmi vei permite să o dăruiesc și înspre tine. 

Monday, December 14, 2020

nici azi, nici mâine

nu pot să uit

nu vreau să pot
vreau doar să stau aici. 

să dorm, să m-odihnesc un veac
să scriu, că râd să mă prefac
și-apoi să mă desfac.

Sunday, October 18, 2020

octombrie, însă 2020

S-a întors luna în camera mea 

de când a dispărut draperia. 

Da, draga mea, între noi nimic nu mai stă. 

Și când mă gândesc că nu era decât o simplă perdea,

căci noi am fost îndrăgostiți dintotdeauna unul de celălalt;

însă cum nici unul dintre noi nu putea vedea,

ne-a despărțit timpul un timp.

Doar puțin. 

Dar a dispărut draperia

într-o simplă sâmbătă,

luna, draga prietenă a mea. 


Monday, July 27, 2020

e prea devreme ca să dorm -
încă mai sunt multe de analizat.
dar dacă aș cădea într-un veșnic somn
poate-aș fi de blestem dezlegat..
căci mintea asta funcționează ne-ncetat.


ziua, mecanismele calculează probabilități,
măsoară lumi ce există doar în alte realități
și stabilesc legi pentru o mulțime de societăți;
doar doar de-ar deveni un patent brevetat.


noaptea, însă, se întâmplă alte fenomene.
ce, credeați că se face liniște în atelier?
nuu..căci cuvintele nerostite ziua de meșter
pe-ntuneric fac ocolul întregii lumi
pândind pretutindeni după culmi
de pe care să strige cuvintele ce aleargă prin vene.


căci cuvintele pe care ziua nu le-ai rostit,
cuvintele omului mare, îndrăgostit,
se întorc noaptea să se destăinuie
și aduc cu ele și mai multe cuvinte care să te chinuie.


vezi tu, noaptea este un sfetnic mai bun ca ziua
noaptea știe că nu mai ai energie să întreții minciuna,
că ești dispus să fii vulnerabil,
și-ți crează spațiul favorabil.

spaima gândurilor - inima asta a mea!

când încep să gândesc cu ea..
uit și de cerebel, de hipotalamus sau de amigdală..
rămâne doar o forță colosală
denumită de unii "iubirea"

vezi tu..la mine iubirea locuiește!
e suficient să te apropii
și-o vei auzi cum îți vorbește
numai dulcegării..

vino și ia-mă,
căci iar nu mai pot...

Thursday, April 30, 2020

Undeva, ceva se pierde

Undeva, ceva se pierde..
E mare distanța, nu simt unde...dar am simțit astăzi că undeva cineva pierde ceva.
Și deodată m-am oprit din ce gândeam, și am privit spre cer. Cred că și cel ce a pierdut astăzi a privit chiar atunci cerul, pentru că i-am simțit durerea.
Vreau să știi că nu ești singur! Am simțit-o împreună cu tine! Nu știu cine ești, dar va fi bine, va trece și asta!