ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz

eu incerc, tu incerci, cu totii incercam, dar va rugam pe voi, cei care reusiti, sa veniti sa ne aratati si noua cum se face, pentru ca noi nu reusim. nu reusim decat sa esuam. iar ceea ce nu te omoara .. te face sa iti doresti sa fi fost mort.

inchise in fortareata mintii mele sunt toate gandurile pe care nu le-am transformat niciodata in fapte. nu am putut. nu am stiut cum. am vrut. cum sa fac? nu ne invata nimeni de mici cum sa fim oameni intregi...poate pentru ca nici cei responsabili cu invatatul nu sunt oameni intregi. din jumatati in sferturi si sferturi de sferturi sunt compuse toate planurile care nu au vazut lumina cerului pentru ca erau prea indraznete ca sa isi rasufle si prima gura de aer pe pamant, toate gandurile pe care niciodata nu le-am gandit pentru ca am crezut ca nu sunt demna sa le gandesc, si toti oamenii la care am tinut dar carora nu le-am spus-o niciodata pentru ca nu am stiut ca tin la ei sau pentru ca nu am stiut cum sa tin la ei.

este secolul in care toti oamenii trebuie sa fie fericiti. toti afiseaza o pseudo-fericire, dar toti sunt rupti, sparti, franti, distrusi sub falsa predispozitie vesela. din pacate, asta e norma si trebuie sa o respectam

sunt indragostita de cineva pe care nu cunosc. da, nu te cunosc si totusi m-ai cucerit. cum se poate oare?
cine stie unde traiesti si ce respiri, cine stie daca si tu simti la fel. tot ce stiu e ca te astept de mult si tu nu mai vii odata. nu imi lasa inima sa suspine de fiecare data cand bate cineva la usa, daca nu esti tu. oare tu esti? oare el sa fie? te rog, nu-ti bate joc de tresaririle mele.
in final, sunt indragostita de dragoste in asteptarea ta, ca sa te iubesc.

Duceti-ma undeva departe, adieri, departe unde nu conteaza daca spun ce simt sau nu. Sau si mai bine, departe unde nu mai simt nimic. Ma tem tare ca lumea asa cum o vad eu nu e lumea reala si sa nu am vreo tumoare pe creier. Ei, si daca am ce?
Te rog, salveaza-ma de mine! Nu mai pot. Credeam ca am facut pace cu mine, cu Cri, dar nu ma lasa sa respir. E o tacere care e mai sfasietoare decat spinii trandafirului de sub pielea mea. Ma asurzeste linistea asta. Sau poate e doar tumoarea care vorbeste.

...asa ca iti multumesc ca n-ai fost acolo cand aveam nevoie cel mai mult de tine. m-a ajutat sa nu mai am nevoie

ma incearca un sentiment ciudat. desi am trecut recent printr-un tunel intunecat, printr-o perioada de cosmar, am iesit la lumina. nu s-a schimbat contextul in care ma aflu, dar s-a schimbat atitudinea mea. totusi parca e un sentiment care ramane in aer. este senzatia ca este un adio care trebuie spus unui lucru de care m-am agatat doar pentru ca nu vreau sa se termine.. poate e capitolul din viata mea care se incheie acum, seria de ani groaznici (3 la numar) care se opreste aici. poate ca mi-e frica de nou, pentru ca nu stiu ce ma asteapta.

sau..

Cri, tu esti?