draga cri,

imi pare asa de rau ca nu te`am ascultat cand mi`ai spus sa fiu mai atenta. dar ce pot sa spun in apararea mea..nu aveam cum sa prevad asa ceva. acum e mai bine, cri, de`asta pot sa iti scriu, pentru ca atunci nu eram bine. eram teribil de nebine si atunci m`am hotarat sa nu mai fac greseala asta. e vina mea pentru ca am permis sa se ajunga asa departe. imi pare tare rau, cri, ca nu te`am ascultat. pe viitor o sa fiu mai atenta..

as vrea sa merg acasa...













































dar toti cei din jurul meu imi spun ca sunt deja acasa..

paolo coelho spunea:
nimeni nu poate pierde pe nimeni pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni.
cred ca asta este singurul fel in care pot sa simt ca nu te-am pierdut.

cri nu vine de unde crezi tu ca vine

in noaptea asta cri este aici. sta intinsa pe canapea, cu picioarele indreptate spre tavan. are unghiile pictate cu vopsea rosie si tace. si totusi, in ea nu e liniste. asculta trenurile care sosesc la destinatie si se gandeste. se gandeste la ce a fost si se intreaba ce va fi. asa e cri, nesigura si copilaroasa. vrea sa stie dinainte cum o sa decurga lucrurile, ca si cum, viata ar fi un teatru de papusi si ea este papusarul. dar ea nu este papusarul. este o marioneta (dar se supara daca afla ca am zis asta despre ea). totul se invarte in jurul lui cri. cri rade, cri doarme, cri pleaca, cri viseaza, cri cade, cri uraste. cri nu plange. cri nu crede in iubire. cri cri cri. totul este despre cri.

cat de frumos trebuie sa fie ceva ca sa fie frumos?

iedera, iris si vanilie

bun venit inapoi, cri. nu pot sa spun ca mi`ai lipsit dar nici ca absenta ta m`a lasat indiferenta. poftim, aici e camera ta, exact asa cum ai lasat`o. ti`am facut loc in sifonier ca sa iti pui amintirile de care te`ai agatat. iar pe noptiera asta poti sa iti pui esecurile, ca sa le vezi in fiecare seara si in fiecare dimineata cand te trezesti. miroase a iasomie si disperare. poate..poate imi poti imprumuta din parfumul tau de iedera, iris si vanilie.