Voi, cei care m-ați văzut dintotdeauna
și m-ați răbdat doar în doze mici:
vinerea, duminica, uneori și miercurea,
să știți că nu vă învinovățesc.
și m-ați răbdat doar în doze mici:
vinerea, duminica, uneori și miercurea,
să știți că nu vă învinovățesc.
Cum aș putea? Când eu însămi am nevoie de pauze
de la mine, și mă izolez în castelul minții mele,
acolo unde sunt la adăpost de sine.
de la mine, și mă izolez în castelul minții mele,
acolo unde sunt la adăpost de sine.
V-ați păzit și voi de furtuni ca mine.
Pentru toți cei care au vrut să mă cunoască adânc:
n-am știut că vă resping
căci în toți anii când tânjeam profund după intersectare
eram ferecată, închisă, defapt, față de orice relaționare.
V-am crezut dușmani, și-am atacat.
Căci asta era singura defensivă pe care am văzut-o
să funcționeze pentru a proteja ceva atât de fragil
precum inima mea deja ruptă în milioane de bucăți
28 de ani de regrete.
0 comments:
Post a Comment