Eu și acela pe care îl iubesc
ne vedem de două ori pe zi
Pe traseul nostru ceresc,
Și până la sfârșit, așa va fi.
El...el e cel mai important din univers.
În preajma lui, toate capătă sens,
El stabilește ce e jos, ce e sus
Ce e stânga, dreapta, luminat sau ascuns.
Căci el, el e soarele...
Strălucește generos peste toți
Buni, răi,
Grăbiți, adormiți
El doar împărtășește din căldura lui
În existența sa neclintită
Din mijlocul cosmosului
Ohh și cum aștept amurgul,
Să îl văd cum apare,
Zâmbindu-ne cald tuturor
De dincolo de mare
În timp ce eu oftez de la uriașă depărtare
Să mă reîntâlnesc cu el
Câteva clipe numai, și trebuie să îmi fie îndeajuns
Căci fiecare apus și fiecare răsărit îmi este
deopotrivă
O crudă despărțire și o dulce revedere.
Read while listening to:
0 comments:
Post a Comment