...asa ca iti multumesc ca n-ai fost acolo cand aveam nevoie cel mai mult de tine. m-a ajutat sa nu mai am nevoie

ma incearca un sentiment ciudat. desi am trecut recent printr-un tunel intunecat, printr-o perioada de cosmar, am iesit la lumina. nu s-a schimbat contextul in care ma aflu, dar s-a schimbat atitudinea mea. totusi parca e un sentiment care ramane in aer. este senzatia ca este un adio care trebuie spus unui lucru de care m-am agatat doar pentru ca nu vreau sa se termine.. poate e capitolul din viata mea care se incheie acum, seria de ani groaznici (3 la numar) care se opreste aici. poate ca mi-e frica de nou, pentru ca nu stiu ce ma asteapta.

sau..

Cri, tu esti?

sir de oameni vineti

dupa cum spunea ada milea, m`am inspirat pentru titlul si titulatura acestui post. recent, mergand singura prin oras, contempland in liniste ce se intampla in jurul meu, am constatat ca traiesc in mijlocul unui neam de oameni vineti. ma intreb, oare de ce adultii din Romania merg pe strada cu o expresie pe chipul lor de parca au cea mai grea cruce de purtat? mi se pare ca nu au nici o speranta, si nici o bucurie. de ce un asa neam de oameni nemultumiti? o fi painea rea, dar macar o ai. asemenea frustrare pe niste lucruri trecatoare nu te lasa sa te bucuri de viata. si nu spun aceste lucruri ca si cand as duce`o bine si as fi mai presus de tot ce se intampla. dar aleg sa nu ma las constransa de greutatile din jurul meu. romani, treziti`va!
m-am intristat mergand pe strada si constatand ca acesta este un popor care isi uraste tara pentru ca nu ii satisface asa cum vor ei. ura, nu indiferenta. si ura aprinsa, ura cu patima. nu ma refer la generatia tanara (0-25 ani), ma refer la cei adulti si batrani, cei care au familii, copii, probabil datorii si credite. pot intelege temerile si nelinistea, dar cred ca este timpul ca romanul sa isi aminteasca de faptul ca aceste lucruri se duc si vor fi ca si cum n`au fost niciodata, nu va mai posomorati fetele pentru lucruri de nimic, lucruri care in 100 de ani se vor duce, dar preocupati`va de ce ramane, romani. treziti`va, este timpul sa va treziti!

sanse

prea mult se invarte viata in jurul momentelor de 'as fi putut spune', 'ar fi trebuit sa'. nu, nu vreau o viata de sanse ratate. vreau o sansa la fericire, si curajul sa ma arunc pe acea sansa. altfel, voi ajunge ca oamenii de pe strada, un neam de oameni vineti.

http://www.youtube.com/watch?v=aNzCDt2eidg&ob=av2n

who is going to love you, my darling? said he with a calm smile on his face. you're a fastidious, capricious person. the fat bird that sings early in the morning dies right after her job is done, and there is nobody to weep the loss. do you know why it is so, honey? because no matter how sweet its song is, or how pretty the stare in the small brown eyes, the fat bird doesn't understand what love is. the fat bird speaks when unasked, shouts instead of whispering, laughs loudly instead of gently smiling.
so who will love you little girl? who will fight for you?

si nu, nu este nici un inceput nou

pentru ca nu este nimic nou sub soare, ai uitat? sau si asta simti nevoia sa contrazici..
nu e un nou inceput pentru ca niciodata nu avem dreptul la noi inceputuri. sa fim seriosi, pe cine pacalim cu texte gen 'e un an nou, e un inceput nou', cand nu poti sterge nici macar din memoria ta cele intamplate, d`apoi din memoriile altora.
asa ca nu este un inceput nou, este doar o decizie, o decizie pe care trebuia sa o iau acum mult timp. aleg sa las in urma acele lucruri care ma tin inapoi, care ma fac sa traiesc din amintiri, fie bune fie rele, si aleg sa fiu gata pentru noi amintiri. am asteptat destul. acum e randul meu sa nu mai vreau sa mai aud nimic despre asta. si nu mai vreau

inspir. expir. gata

je suis libre....vous êtes libres

pierdut fericire. ofer recompensa

se spune ca pe masura ce cresti te maturizezi si intelegi mai bine care e treaba cu viata asta. cine esti si care e scopul tau, te cunosti mai bine si esti mai intelept. iar din experienta de viata stii ce sa faci si ce sa nu mai faci. dar pe masura ce cresc descopar ca nu am inteles mai bine ce gresesc, de ce nu gasesc odata ce caut si cum sa fiu fericita. stie cineva? daca da, il rog sa impartaseasca si cu mine elixirul fericirii. m`am saturat sa alerg dupa himere