sunt indragostita de cineva pe care nu cunosc. da, nu te cunosc si totusi m-ai cucerit. cum se poate oare?
cine stie unde traiesti si ce respiri, cine stie daca si tu simti la fel. tot ce stiu e ca te astept de mult si tu nu mai vii odata. nu imi lasa inima sa suspine de fiecare data cand bate cineva la usa, daca nu esti tu. oare tu esti? oare el sa fie? te rog, nu-ti bate joc de tresaririle mele.
in final, sunt indragostita de dragoste in asteptarea ta, ca sa te iubesc.

Duceti-ma undeva departe, adieri, departe unde nu conteaza daca spun ce simt sau nu. Sau si mai bine, departe unde nu mai simt nimic. Ma tem tare ca lumea asa cum o vad eu nu e lumea reala si sa nu am vreo tumoare pe creier. Ei, si daca am ce?
Te rog, salveaza-ma de mine! Nu mai pot. Credeam ca am facut pace cu mine, cu Cri, dar nu ma lasa sa respir. E o tacere care e mai sfasietoare decat spinii trandafirului de sub pielea mea. Ma asurzeste linistea asta. Sau poate e doar tumoarea care vorbeste.

...asa ca iti multumesc ca n-ai fost acolo cand aveam nevoie cel mai mult de tine. m-a ajutat sa nu mai am nevoie

ma incearca un sentiment ciudat. desi am trecut recent printr-un tunel intunecat, printr-o perioada de cosmar, am iesit la lumina. nu s-a schimbat contextul in care ma aflu, dar s-a schimbat atitudinea mea. totusi parca e un sentiment care ramane in aer. este senzatia ca este un adio care trebuie spus unui lucru de care m-am agatat doar pentru ca nu vreau sa se termine.. poate e capitolul din viata mea care se incheie acum, seria de ani groaznici (3 la numar) care se opreste aici. poate ca mi-e frica de nou, pentru ca nu stiu ce ma asteapta.

sau..

Cri, tu esti?

sir de oameni vineti

dupa cum spunea ada milea, m`am inspirat pentru titlul si titulatura acestui post. recent, mergand singura prin oras, contempland in liniste ce se intampla in jurul meu, am constatat ca traiesc in mijlocul unui neam de oameni vineti. ma intreb, oare de ce adultii din Romania merg pe strada cu o expresie pe chipul lor de parca au cea mai grea cruce de purtat? mi se pare ca nu au nici o speranta, si nici o bucurie. de ce un asa neam de oameni nemultumiti? o fi painea rea, dar macar o ai. asemenea frustrare pe niste lucruri trecatoare nu te lasa sa te bucuri de viata. si nu spun aceste lucruri ca si cand as duce`o bine si as fi mai presus de tot ce se intampla. dar aleg sa nu ma las constransa de greutatile din jurul meu. romani, treziti`va!
m-am intristat mergand pe strada si constatand ca acesta este un popor care isi uraste tara pentru ca nu ii satisface asa cum vor ei. ura, nu indiferenta. si ura aprinsa, ura cu patima. nu ma refer la generatia tanara (0-25 ani), ma refer la cei adulti si batrani, cei care au familii, copii, probabil datorii si credite. pot intelege temerile si nelinistea, dar cred ca este timpul ca romanul sa isi aminteasca de faptul ca aceste lucruri se duc si vor fi ca si cum n`au fost niciodata, nu va mai posomorati fetele pentru lucruri de nimic, lucruri care in 100 de ani se vor duce, dar preocupati`va de ce ramane, romani. treziti`va, este timpul sa va treziti!

sanse

prea mult se invarte viata in jurul momentelor de 'as fi putut spune', 'ar fi trebuit sa'. nu, nu vreau o viata de sanse ratate. vreau o sansa la fericire, si curajul sa ma arunc pe acea sansa. altfel, voi ajunge ca oamenii de pe strada, un neam de oameni vineti.

http://www.youtube.com/watch?v=aNzCDt2eidg&ob=av2n

who is going to love you, my darling? said he with a calm smile on his face. you're a fastidious, capricious person. the fat bird that sings early in the morning dies right after her job is done, and there is nobody to weep the loss. do you know why it is so, honey? because no matter how sweet its song is, or how pretty the stare in the small brown eyes, the fat bird doesn't understand what love is. the fat bird speaks when unasked, shouts instead of whispering, laughs loudly instead of gently smiling.
so who will love you little girl? who will fight for you?