write it out

scrie! scrie`ti sufletul pe o bucata de hartie! scrie`l pe tot! si apoi mototoleste hartia si arunc`o!

cu mainile Tale

cu mainile Tale ma creezi si ma distrugi in fiecare clipa.

ma creezi cand imi trimiti destula ploaie si destul soare.
ma creezi cand imi pui bucurie in suflet.
ma creezi cand imi spui ca ma iubesti.
ma creezi cand imi canti.
ma creezi cand imi dai speranta.
ma creezi cand vad fericire in lume.
ma creezi cand vine toamna.
ma creezi cand ma cresti.

ma distrugi cand ma lasi singura.
ma distrugi cand te supar. ma distruge ca te supar.
ma distrugi cand vine vara.
ma distrugi cand este liniste.
ma distrugi cand nu ma umpli cu nimic.
ma distrugi cand ceilalti sunt tristi.
ma distrugi cand ma simt neputincioasa.
ma distrugi cand ma parasesti.

privesti cum eu distrug ce Tu ai creeat (d)in mine. iar apoi ma creezi din nou ceea din ce eu am distrus.

ma gandeam intr`o zi la cat de draguta e melodia cantecului asta, insa dintr`odata am inceput sa dau atentie la versuri: "fluturas, nu mai ai aripioare, domnul conte ti le`a retezat"
sau doar mie mi`se pare neobisnuit ca un cantecel pentru copii sa aiba un text atat de sumbru

in ultima vreme ma repet. des. inseamna asta oare ca am epuizat toate subiectele de discutie cu oamenii pe care ii stiu? poate ar trebui sa dispar in vidul din eprubeta cu mercur.

autobuze goale

ai fost si tu candva, cel mai frumos model de autobuz. toti se inghesuiau pentru tine, iar cei care prindeau loc pe scaun erau cei privilegiati, si cei care te iubeau cel mai mult. aveai multe locuri cu care pornisesi noi si curate. desi uneori devenea cam inghesuit, tu erai fericit, pentru ca stiai ca ii faci pe altii foarte fericiti scutindu`i de o calatorie neplacuta si lunga pe jos. ce mod minunat de a ajuta pe cineva!

acum insa esti un autobuz gol. scaunele tale sunt mazgalite si stricate iar tu esti uzat. usile iti scartaie si nimeni nu mai vrea sa mearga cu tine. de unde inainte purtai cu mandrie numarul 102, acum esti numarul 26. ai avansat, ce`i drept, insa esti tot gol si singur. si mergi prin ploaie si nu mai duci pe nimeni. si nu mai faci fericit pe nimeni. si esti nefericit. spune`mi, ce astepti de la viitorul tau?

deja vu

cred ca ne`am mai intalnit. da, te`am vazut intr`o seara de luni. erai imbracat in ocru si in aer pluteau toate esecurile tale. aratai atat de invins incat nu vroiai ca cineva sa iti zareasca chipul. te`am analizat timp de o zecime de milisecunda. nu mi`a luat mult sa imi dau seama ca de ceva timp mergi in cercuri. deodata, tu iti ridici privirea din pamant. ochii tai spun 'de ce nu ma lasi sa zac in sosul meu propriu ca acele conserve pe care scrie - ton in suc propriu?
analog.
si eu simt acelasi lucru de ceva timp.

ce banali suntem..

sa merg prin ninsoare, sa ma joc cu un catelus, sa fiu mangaiata pe crestet, sa ma plimb prin toamna, sa mangai iarba, sa imi afund mana intr`un sac cu boabe, sa stau cu picioarele intr`un rau, sa ma culcusesc in pat in pijamalele preferate, sa pictez, sa ascult zgomotul de pasi, sa umblu desculta pe nisip sau iarba, sa simt adierea vantului. astea si multe altele spun eu ca sunt micile bucurii ale vietii, care ne fac fericiti mai mult decat alte lucruri. breathe, you are alive!