nici azi, nici mâine

nu pot să uit

nu vreau să pot

vreau doar să stau aici. 

să dorm, să m-odihnesc un veac

să scriu, că râd să mă prefac

și-apoi să mă desfac.

octombrie, însă 2020

S-a întors luna în camera mea 

de când a dispărut draperia. 

Da, draga mea, între noi nimic nu mai stă. 

Și când mă gândesc că nu era decât o simplă perdea,

căci noi am fost îndrăgostiți dintotdeauna unul de celălalt;

însă cum nici unul dintre noi nu putea vedea,

ne-a despărțit timpul un timp.

Doar puțin. 

Dar a dispărut draperia

într-o simplă sâmbătă,

luna, draga prietenă a mea. 

e prea devreme ca să dorm -
încă mai sunt multe de analizat.
dar dacă aș cădea într-un veșnic somn
poate-aș fi de blestem dezlegat..
căci mintea asta funcționează ne-ncetat.


ziua, mecanismele calculează probabilități,
măsoară lumi ce există doar în alte realități
și stabilesc legi pentru o mulțime de societăți;
doar doar de-ar deveni un patent brevetat.


noaptea, însă, se întâmplă alte fenomene.
ce, credeați că se face liniște în atelier?
nuu..căci cuvintele nerostite ziua de meșter
pe-ntuneric fac ocolul întregii lumi
pândind pretutindeni după culmi
de pe care să strige cuvintele ce aleargă prin vene.


căci cuvintele pe care ziua nu le-ai rostit,
cuvintele omului mare, îndrăgostit,
se întorc noaptea să se destăinuie
și aduc cu ele și mai multe cuvinte care să te chinuie.


vezi tu, noaptea este un sfetnic mai bun ca ziua
noaptea știe că nu mai ai energie să întreții minciuna,
că ești dispus să fii vulnerabil,
și-ți crează spațiul favorabil.

spaima gândurilor - inima asta a mea!

când încep să gândesc cu ea..
uit și de cerebel, de hipotalamus sau de amigdală..
rămâne doar o forță colosală
denumită de unii "iubirea"

vezi tu..la mine iubirea locuiește!
e suficient să te apropii
și-o vei auzi cum îți vorbește
numai dulcegării..

vino și ia-mă,
căci iar nu mai pot...

Undeva, ceva se pierde

Undeva, ceva se pierde..
E mare distanța, nu simt unde...dar am simțit astăzi că undeva cineva pierde ceva.
Și deodată m-am oprit din ce gândeam, și am privit spre cer. Cred că și cel ce a pierdut astăzi a privit chiar atunci cerul, pentru că i-am simțit durerea.
Vreau să știi că nu ești singur! Am simțit-o împreună cu tine! Nu știu cine ești, dar va fi bine, va trece și asta!

am plante noi

M-am înconjurat cu viață
ca să uit de moartea care stă la pândă.
Mi-am umplut camera cu verde,
ca să resuscitez o inimă muribundă..

Sau poate viața pe care am adus-o
în lumea mea cea mică, strâmtă,
e ca să o compenseze pe cea pe care am pierdut-o,
copilăria mea frântă.

Ce mă face să fiu eu, cea care sunt azi?
Oare dragostea pe care o aduni
în zilele precum duminică, ori luni?
Sau..nu cumva chiar cea pe care o scazi?

Atât de vulnerabilă,
și totuși nu simt nimic.
Atât de puternică,
și totuși nu pot să mă ridic.

Câtă viață să mai adaug
la zilele pe care le-am primit?
Pe jumătate din ele am vrut să le uit;
pe cealaltă jumătate le-am risipit..

și totuși viața se agață de mine;
nu mă lasă deloc să respir.
Mă sugrumă, mă sufocă-ncetișor..
dar niciodată destul să mă termine.

12.11.2019

a fost frumos, cât a durat
dar octombrie s-a terminat.
luna ce credeam că va fi infernală,
iată că, totuși, a fost suportabilă.



pentru asta trebuie să îți mulțumesc..
căci a fost minunat să curăț ceapa care ești tu,
foaie cu foaie, încercând să ajung la fruct.
fie, o lună nu este suficient. nici chiar două?
nici, nici, mai ales pentru personalitatea ta.
a fost minunat.
dar trebuie să spun curând că s-a terminat..



sunt pe cale să o stric.
sunt ca oul care se învârte fierbând în ibric
sau ca presiunea de sub capac
în oala ce fiebre din veac.
această nevoie lăuntrică de a confirma
spusele bunicii despre potențialul de a îndepărta
mă îndeamnă la fapte necugetate,
la vorbe împinse de la spate,
aruncate fără fir logic.



dacă te vei alerta și vei fugi,
e perfect. e exact tot ce îmi puteam dori!
dar.....dacă vei rămâne? oare ce voi face?
dacă vei dori să fim prieteni, nu mă voi preface...
căci prieteni am avut o mie, și iată-mă acum.
singură, în turnul meu, coborându-mi pletele
dar nu e nimeni pe drum.



dacă vei dori să fim prieteni, s-a rezolvat;
nu voi considera că te-ai eschivat,
ci degrabă te voi elibera de orice legătură,
căci prieteni eu nu mai doresc de masculină statură.



dar...dacă vei dori mai mult?
ce să fac atunci?
cum să te determin elegant să fugi?
cum să evit o jenantă expunere
a tot ce doresc a fi dat spre ascundere?



și dacă, chiar și așa, vei dori să rămâi?
ce voi face atunci?
să iei răul la pachet cu binele,
să le pui sub lumina ce-ți înseninează sinele
să le lași o lună, un anotimp, să se încălzească
să le uzi, să le plivești, așteptând să se însănătoșească,
și să le urmărești crescând?
ce fac dacă prin toate astea o să te văd mascând
că defapt, udând planta de mine ce merita abandonată,
lumina-ți devine tot mai uscată?

Povestea împăratului și a fântânii otrăvite

A fost odată un împărat înțelept care conducea o vastă-mpărăție. El era temut pentru forța sa, și iubit pentru înțelepciunea sa. În mijlocul orașului se afla o fântână cu apă cristalină și pură, din care toți locuitorii cetății beau, chiar și împăratul. 

Într-o noapte, pe când ei dormeau, o vrăjitoare a intrat în cetate și a picurat în fântână câțiva stropi dintr-o otravă puternică, și toți cei ce urmau să bea din apa aceea aveau să înnebunească. 

În următoarea zi, toți oamenii au băut din fântână, unul câte unul, însă nu și împăratul. Acesta, fiind îngrijorat de situație, și încercând să stabilizeze starea populației, a emis o serie de decrete privind siguranța și sănătatea publică. 

Dar nici gărzile din cetate, nici inspectorii, nici negustorii, care, de altfel toți băuseră din fântâna otrăvită, nu au luat în seamă hotărârile împăratului, căci le crezură absurde. 

Când locuitorii împărăției au auzit ce decretase împăratul, au fost convinși că acesta înnebunise. Și-au spus unul altuia: "Împăratul nostru nu mai judecă drept. Iată cât de straniu se comportă. Nu putem fi conduși de un nebun. Trebuie să îl dăm jos de pe tron." 

Și au pornit cu toții-nspre castel. 

Împăratul, în disperarea sa, se pregătea să fugă de la tron, când regina sa îl împiedică, spunându-i: "Haide să bem și noi din fântâna cetății. Apoi vom fi la fel ca ei."

Împăratul și împărăteasa au băut din apa nebuniei și imediat au început să bâiguie tot felul de baliverne. 

Când i-au auzit, supușii lor s-au căit de îndată: "Iată câtă înțelepciune deține împăratul nostru! Să ne conduci multă vreme de acum! Trăiască împăratul!"

https://www.youtube.com/watch?v=r6UQTBL8Spk

Va mai crește ceva în grădina aceasta dacă rup toate florile astea și nu mai plantez nimic?
Dacă smulg și buruienile, și tund toată iarba, dacă nu mai las nici o urmă de nimic verde, viu sau colorat... Va mai crește viață acolo unde am muncit să ucid totul?

Poate doar prin mila unui mare Creator...

Căci nici chiar în grădina mea nu am creat eu viața.

Poveștile bunicii - despre cri

Un țăran avea o vacă bună, care dădea mult lapte, iar laptele era gras, și gustos. Dar pentru că era nărăvașă, în timp ce țăranul o mulgea, ea dădea cu piciorul în găleată și vărsa tot laptele.

lăsați-mă să fiu..

Lăsați-mă să fiu

Încă aștept o clipă să respir
cu totul liniștită.


Lăsați-mă să fiu.

Am fost, am venit, am văzut și am făcut
dar n-am apucat niciodată să fiu.

Să fiu râu ce curge
la vale, neabătut, spre destinația ce i-a fost hărăzită.
N-am apucat să fiu apă limpezită.

Să fiu un brad
înalt într-o pădure,
în bătaia vântului să privesc

Să fiu stea, să luminez noaptea,
cu luna să mă-mprietenesc

N-am apucat să fiu.
Am apucat doar să fiică.

Ohh, învârti-s-ar lumea și fără mine,
un veac întreg în care să lipsesc
un veac în care m-odihnesc;
un veac - să-nvăț să mă iubesc.




despre S.A

21.11.2019

dragă Soare,

        este toamnă arborescentă, și mă bucur de orice zi când te ivești. deși depărtarea este vitală, tot îmi lipsește căldura ta. mă odihneam uneori la razele tale blânde. alteori simțeam că te apropii prea tare, și că mă arzi.

        în lipsa ta mă vindec de întunericul ce l-ai conturat. în lipsa ta descopăr că lumina ce o port se întinde înspre toate colțurile, chiar dacă tu nu ai văzut.. și că eu, luna, port o lumină proprie, care nu vine de la tine. lipsa, de asemenea, a reușit să aducă limpezire. vezi tu, dragă Soare, te privesc mai limpede când nu te pot vedea.

        sunt sigură că acolo, la polul unde te-ai dus, ești mult mai apreciat ca până acum. cei de acolo sunt nevoiași după căldura și lumina ta; ba chiar am auzit că ar fi făcut tot ce le-ar fi stat în putință ca să te câștige alături de ei și pe timp de noapte! zvonurile spun că ar fi primit o ofertă cu adevărat tentantă....ca timp de jumătate de an să te aibă cu ei de dimineață până seara, iar cealaltă jumătate de an să nu te vadă deloc, și că...după ceva considerente, au acceptat oferta.

        știu că nu vei primi niciodată telegrama aceasta cosmică, dar poate vei simți că ți-am scris niște gânduri. cred că ești ocupat să topești ghețare și iceberg-uri. eu, aici, doar aștept să treacă timpul, și cum se apropie prima iarnă fără tine, chiar nu știu ce voi face. dar nu, nu vreau să te rupi din treaba ta frământându-te cu privire la mine. voi găsi eu o soluție, fii fără grijă!

        sper să fii din ce în ce mai puțin singur, dragă Soare! 

M, the S

You get up to get the lights 

when others just get ready 

to watch the video being played...

a video you actually made. 

Then, when it's done, 

you turn the lights back on. 

Is that the kind of person you are? 

Serving, kind, speaking your mind

so softly, so polite,

yet strong enough to change one's mind! 

Maybe I made you up in my head...

maybe you're obnoxious and arrogant instead.

Maybe you like to torture birds

or kill me slowly with the absence of words.

But.. I didn't make you up in my mind. 

I think you're actually that kind..

that sweet, that wonderfully blind

to see that I'm blushing whenever I talk to you.

Or maybe you don't see me 

when you look around the room and smile. 

Maybe that's just your face..

maybe romance isn't the case.

No matter what, 

you have to know

you're pretty great!

I've got to go

stay away

stop thinking 

or I might fall some day. 

Fall hard

and break a bone

break my heart

and cry alone.

R, from afar

Baby swan,
did you know
that your eyes -
they glow, glow glow?

Light or darkness,
night or day,
their light shines
sadness away.

Do you know why?
Might be because
light lives inside you.
Yes, it does!

Do you know why?
Might be about
how much life
you spread around.

Baby swan,
you will grow;
spread your wings
more than you know.

It looks like
you have to go.
Close the door,
but do it slow..

Don't say goodbye,
it's not the end.
I'll see you someday
my dear friend.

Baby swan,
did you know
that your eyes -
they glow, glow glow?

L, with a twist

eroul a cărui poveste nu s-a scris
niciodată nu a încetat din zis
poveștile atâtor altor personaje
mult mai puțin vrednice de pasaje
istorisite cu drag
ca eroul nostru cel pribeag.

acest erou, când avea de ales să se mâhnească
sau despre dulceața ascunsă în durere să vorbească,
a ales să considere viața un dar de sus
iar binele și răul ca lucrând spre un epilog supus
unui Creator suprem.
Și astfel liber a fost de blestem!

poate mă veți întreba "care blestem......?"
acela purtat încă de la Adam, și nu putem
să-l punem exact în cuvinte.
Dar știm că efectul său îl resimte
orice om, oricât de mare, oricât de mic
fie el corigent, sau fie chiar și olimpic.

eroul a ales calea mulțumirii.
calea unei vieți hotărâte rostirii
de binecuvântări, când alții ar pune
punctul pe ce lipsește
sau pe ce îi nemulțumește
indiferent cât de înconjurați sunt de cele bune.

astfel, dacă povestea eroului vreodată se va scrie
va rămâne consemnată drept mărturie
că pe lângă putere, și efort neînfricat
eroul nostru, din an în an mai încercat,
a rămas nestrămutat iubirii pentru Creatorul său
și celor din jur și-a dedicat timpul său.