Dețin acest blog de 10 ani.

Ani mai bogați în ale (ne)cuvintelor, ani în care cuvintele au fost date uitării.

Ce privilegiu să pot celebra 10 ani de când din când în când îmi aștern părți din suflet undeva, într-o colecție virtuală, secretă păstrată, ca o comoară.

Nici măcar nu știu câți cititori au trecut vreodată pe aici. Totuși, acest blog îmi servește drept cutie de rezonanță pentru mulțimea gândurilor.

Happy 10 years, necuvinte!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele.
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente:
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii, și m-am gândit,
Am fost bun, și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.




Marin Sorescu

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.

Nichita Stănescu 

gând în miez de noapte

am văzut o floare prețioasă
crescând într-un loc unde de obicei nu vezi nimic viu 
și de uimire m-am apropiat degrabă să văd 
minunata surpriză.

dar sunt repezită.
și mai eram și copleșită 
de dilema - o fi real, sau e utopie? 
s-a îndeplinit oare visul din copilărie?”

și de ea, din interior zorită 
să văd, să miros, să ascult, degetul meu să atingă, 
m-am împiedicat
și am strivit-o. 

Cu drag, 

Eu

Viitor anterior

Cândva voi fi zâmbit despre momente care acum mă paralizează,

Și te voi fi reîntâlnit dornic, strălucind ca o rază,

În cămașa ta acaju din poplin 

Ce ascunde clocotindul trup semi-felin. 

Spre dimineață, timpul va fi trecut înapoi spre apus. 

Ne vom fi întors prin clepsidră, de jos în sus,

Și nu va mai fi fost nici plâns, dar nici râs. 

Vom fi trecut prin matriță

Binecuvântați de o nesperată îndeplinire de dorință

De reîntoarcere la un moment de referință,

Marcat de orice altceva decât neputință.

Vom fi uitat imaginea celuilalt de acum

Dintr-un calendar, dintr-o fotografie, 

O amintire pierdută printre zâmbete, lacrimi, și accese de furie.

Și vom dormi.

O seară, o noapte, o dimineață

Îmbrățișați, 

Mână în mână, față în față.

Iar la deșteptare ne va aștepta

Cu uimire,

Cu drag

Și dor

Himerica cuprindere.

Cu drag, 

Eu

16 iunie 1975

E C O U

Mi-ai făgăduit, știi bine,

Data viitoare-i pentru tine. 

Știai ș-atuncea oare,

Cît de departe-i o dată viitoare?

Sărutului grăbit, i-am zîmbit, ușor,

În timp ce tu, așteptai să cobor.

Erai nerăbdător

N-ai fost nici rău, nici plictisit

Erai pur și simplu grăbit. 

Ai zîmbit, am plecat, 

Nici-o-nfiorare nu ți-a tulburat

Apele grijilor senine.

Nu aveai atunci ochi, pentru mine. 

Era ultima dată, 

Cînd mai puteam să te văd

Dar eu nu știam. 

Începuse era uitării, pentru mine

Și-un lung drum, spre treptele-afirmării

pentru tine. 

scrisă de bunica, pentru cineva pe care a iubit mult..