La răscrucea dintre trecut și prezent
Mă găsesc surprins ca un repetent.
Mă frământ, caut vindecare
Fără curaj să pun vreo întrebare.

Grănicerul îmi vede angoasa
Confuzia-i otrăvitoare, bolnăvicioasa!
Îmi arată două ferestre ce se deschid
Una plină de cuvinte care ucid,
Și una cu un bilet pentru trenul rapid.

Alegerea este iminentă:
fereastra cuvintelor - o moarte lentă;
cea a biletului - o posibilitate incertă,
dar fermecător de perseverentă.

Măcar că alegerea pare ușor de făcut
Nici fereastra din prezent, nici cea din trecut
Nu dezvăluie nimic referitor
La mult-așteptatul iubit viitor...


Ce să aleg?

Fugind de tot

Fugind de tot: de lume şi de tine,
Mă duc să dorm pe-ntidere de ape;
Acolo groapa vântul să mi-o sape;
Amurgul serii cadă peste mine.

Nespus de dulcea ei singurătate
Şi-o poartă-n lume luna gânditoare:
Mă uit la dânsa, şi nu mă mai doare
Viaţa-mi plină de pustietate.

O tu, acela ce mă faci să sufăr,
O suflete, întoarce-te prin astre
Şi lasă-mă pe apele albastre,
Să dorm de veci, cu capul sub un nufăr.




Duiliu Zamfirescu