Lună roșie,

De ce sângerezi?

Te-a 'njunghiat Soarele

Suficient să nu-l mai crezi?

Ceață pe suflet

Aș dori să plâng, dar s-a pus praful pe ochiul inimii.


Are doar un ochi; tocmai pentru ca, atunci când clipește, să rămână oarbă o secundă.


O secundă, un minut, o vară, o domnișoară... Oarbă inimă de domnișoară.

Dați-mi un trup, voi munților

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi

flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.





Lucian Blaga