BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

Thursday, May 3, 2018

(Printre) Cele mai tari sfaturi pe care le-am primit vreodată:


„Fii tu însăți! Dar...nu prea mult!”                                                      F.
„Nu te pierde în hățișurile minții tale!”                                              B.
„Nu da mărgăritare porcilor”                                                              J.


(Printre) Cele mai dureroase cuvinte pe care le-am primit vreodata:


„Aveam o părere anume despre tine când te știam din grupul lărgit, dar cunoscându-te mai îndeaproape mi-am schimbat părerea înspre mai rău.”                                                                M.
„Eu te văd pe tine la vârsta de 30 de ani, ceva mare director pe țară într-o multinațională, dar tot singură”                                                                                                                                         R.



(Dintre) Cele mai memorabile:


„Tu ești o fată extraordinară.. Aș vrea să fiu cu cineva ca tine.. Dar nu tu...”                             R.
„Am lucruri mai bune de făcut decât să mă căsătoresc cu tine”                                                  M.



Într-o seară de mai

"Poate că îi era indiferent cine eram, îi era de ajuns să mă aibă ca interlocutor neuzat, cu care să o poată lua de la început. Este un alt inconvenient după ce trecem printr-o nenorocire: cel ce îndură efectele ei suferă vreme mai îndelungată decât ține răbdarea celor ce se arată dispuși să-l asculte și să-i fie alături. Sprijinul necondiționat nu durează mult dacă se îmbină cu monotonie. Astfel, mai devreme sau mai târziu, persoana tristă rămâne singură când încă nu și-a încheiat doliul sau nu i se mai îngăduie să vorbească despre ceea ce îi este încă unica lume, întrucât lumea aceasta de amărăciune devine insuportabilă și îi alungă pe cei din jur." (pag. 61)

Javier Marías - Îndrăgostirile




(nu îmi aparține nici scrierea, nici descoperirea ei)

https://www.youtube.com/watch?v=oCi0RHLrauU

Sunday, March 11, 2018

Grandma's lullaby

Noapte bună, somn ușor,
Gândul meu stă de pază!
Stelelor le-am spus
Să păstreze-acolo sus
Licărirea lor.

Doar pe-o frunză de-arin
Mai plutește o rază
Dar se stinge-ncet și ea
Să nu tulbure cumva
Somnul vostru lin.

Dar când la căsuța cu pridvor
Serenada mea pornește-n zbor,
Genele o clipă s-au deschis
Cu-n surâs se-nchid crezând că-i vis.

Dragi ochi frumoși,
Ochi de cântec și dor
N-o să știți niciodată
Că-ntr-o noapte fermecată
Serenada-ntârziată
V-a șoptit
Somn
Ușor...

Wednesday, January 24, 2018

gasită între ce a rămas după ce ai plecat

Nu mai striga!
A fost liniște atâta timp încât până și soapta ta îmi zgârie colțurile minții precum creta pe tablă. Nu e nevoie să mai vorbim, deja am spus tot ce se putea spune. Vino, dar, și întinde-te lângă mine în tăcere. Ia-mă de mână, și pentru o clipă vom uita și tu, și eu, de tot.
Așa.
Ah, ce caldă e liniștea asta în care mă ții de mână.
Te rog, nu-mi da drumul încă, nu cred ca o să fac față dacă îmi dai drumul. De data asta nu mă voi mai putea lipi înapoi, și ce să fac, să stau așa, în bucăți?
Sună trist ceea ce zic. Nici nu știu dacă sunt tristă sau nu..nu mai știu ce simt. Mă îndrept spre ne-simțire.
Mai stai așa încă puțin, lasă-mă să închid ochii și să îmi amintesc cine eram acum câțiva ani și ce planuri ne făceam. Mai visăm puțin, câteva secunde. Mai închide ochii încă puțin, pentru că atunci când îmi vei da drumul la mână și te vei ridica de aici, cu siguranță se va încheia totul și va trebui să continui să mă prefac că nu ai existat vreodată și că nu ai avut nici un impact asupra mea vreodată. Nu cred că sunt pregătită încă să fac asta.
Așa că închide ochii și mai ține-mă puțin de mână, în liniștea asta caldă.